Atlasul Botanic scris de Popovici și colab. (1976), ne vorbește pe scurt despre gălbenea, astfel: „Filimică – Calendula officinalis, 30-50 cm. Frunzele inferioare spatulat-oblonglanceolate, cele mijlocii lanceolate. Flori radiare lingulate, dispuse pe 2-3 rânduri marginale, de culoare portocalie. Flori centrale, tubuloase, brune-roșietice. Fructe achene curbate, dorsal spinoase. Florile se folosesc la colorarea untului și a brânzeturilor, înlocuind șofranul. Plantă medicinală, comună în cultură ca plantă ornamentală, adeseori sălbăticită.”
În cele ce urmează, vom face o descriere mult mai amănunțită a acestei plante minunate, încercând să înțelegem mai bine nevoia acesteia, dar și utilizările ei.
I. Descriere
1.1. Încadrare sistematică:
| Regn | Plantae |
| Diviziune | Magnoliophyta |
| Clasă | Magnoliopsida |
| Ordin | Asterales |
| Familie | Asteraceae |
| Gen | Calendula |
| Specie | C. officinalis |
1.2. Denumiri:
Denumire științifică: Calendula officinalis
Din genul Calendula fac parte aproximativ 20 specii: C. officinalis L., C. arvensis L., C. stellata Cav., C. marocana Ball., C. aegiptiaca Desf., C. persica C.A.Mey, C. gracilis DC, C. macranta Tin&Guss., C. bicolor Rafin., C. maritima Guss., C. pachysperma Zoh., C. gracilis DC., C. palaestina Boiss., C. tripterocarpa Rupr., C. lazemaire, C. caracalensis Vass., C. suffruticosa Vahl. ssp. fulgida (Rafin.) Ohle și ssp. tomentosa Murb., C. algeriensis Boiss&Reut. (Acest articol este despre C. officinalis.)
Denumiri populare: boance, calce, calinică, călincă, căldărușe, cilimică, cilimine, coconițe, crăițe, felimică, filimică, fetișcă, flori galbene, flori oșenești, gălbenioare, hilimică, năcoțele, ochi-galbeni, gălbenare, ochișele, roșioare, rujinele, rujulițe, rusculițe, salomie, salunii, sinilii, stîncuțe, tătăiși, vâzdoage, chilimiche, cilimini, filimină, filimini, filincică, hloare, floare galbenă, gălbănușe, gălbioare, hilimică, năcoțele, ochiul boului, ogriștene, roșioară, roșiori, roșuliță, ruginele, ruguliță, rujinei, rujinele, rujmică, rujnică, rușnici, rușori, rușulițe, salomie, sălunină, silinii, silunini, stâncuță, rătăiși.
1.3. Habitus, durată de viață: plantă anuală, rar bienală, terofită.
1.4. Morfologie:
Rădăcina este pivotantă, lungă de cca. 20-25 cm și groasă până la 1 cm, alb-gălbuie.
Tulpina este erectă, foliată, cu 5-25 de ramificații.
Frunzele sunt alterne, sesile, întregi, verde-viu, glabre; cele inferioare sunt invers lanceolate, rotunjite la vârf, lungi până la 16 cm, iar spre partea superioară sunt din ce în ce mai îngustate și mai mici până la lanceolate.
Tulpina și frunzele sunt lipicioase.
Florile sunt grupate în antodii terminale (20-50 pe o tufă), cu diametrul de 3–5 cm; acestea au pe margine flori ligulate, hermafrodite, fertile, 15-40 la populațiile locale, 60-500 la soiuri cu inflorescențe învoalte („bătute”) – „Ball’s Master-price” și „Gigant Pacific” – care au și avantajul de a avea aceste flori ligulate de culoare galbenă-portocalie (cele de culoare galbenă-deschis nu sunt admise). Procentul de flori ligulate (care interesează în primul rând pentru valorificare) din întreaga inflorescență este între 20 și 45% în funcție de soi. În centrul inflorescenței se găsesc florile tubuloase, sterile (gălbenele fac excepție de la regula familiei Asteraceae, la care florile tubuloase, din centrul inflorescenței, sunt fertile), de aceeași culoare ca cele ligulate sau maronii.
Fructele sunt achene curbate în formă de seceră sau barcă arcuită care formează niște inele, cu mici țepi pe suprafață, fără papus. Achenele din interiorul receptaculului sunt de dimensiuni mai mici decât cele marginale. MMB este, în medie, de cca. 10,2 (8-15) g.
1.5. Înflorirea are loc la aproximativ 40-50 de zile după semanat și durează până la finalul toamnei (sau, dacă nu sunt culese florile, se termină atunci când majoritatea florilor au fost polenizate și au apărut fructele). Culegerea florilor stimulează înflorirea.
1.6. Polenizarea este alogamă, entomofilă.
1.7. Înmulțirea se face prin semințe.

Autor: Franz Eugen Köhler, Köhler’s Medizinal-Pflanzen
II. Ecologie, răspândire
2.1. Ecologie. Plantă eurifilă (eurixero-mezofilă) (adaptată la variații în limite largi ale umidității solului), euritermo-termofilă (cerințe largi față de temperatură), heliofilă (iubitoare de lumină), mezotrofă (soluri cu troficitate medie), neutro-acidofilă.
2.2. Răspândire. Gălbenelele sunt originare din regiunea mediteraneeană și Asia de Vest, cu o largă răspândire în restul Europei. În România, Calendula officinalis este prezentă în toate zonele țării, dar ca specie cultivată are zone de favorabilitate bine delimitate, începând cu județele Brăila, Buzău, Ialomița, Călărași, sudul Vrancei, nordul județului Ilfov, Constanța, sudul județului Tulcea, zona de câmpie din Neamț și Bacău, Iași, Vaslui, Timiș, Arad, Bihor, Satu Mare etc.
III. Tehnologia de cultură
3.1.Importanță, utilizări
3.1.1. Importanță. Sunt plante melifere, ornamentale și medicinale (partea folosită – inflorescențele). Aceste plante iubesc soarele; se deschid de dimineață, la răsărit, închizându-și corola spre seară. Galbenelele sunt și un bun vestitor al ploii, deoarece atunci când ele nu își deschid florile dimineața, poți ști sigur că în acea zi va ploua.
3.1.2. Utilizări. (Atenție! Informațiile de mai jos nu sunt sfaturi medicale. Pentru tratarea afecțiunilor de care suferiți, consultați un medic.)
Florile de gălbenele se găsesc sub diverse forme, fiind indicate în ulcerul gastric și duodenal, inflamații ale colonului, colecistită, boli hepato-biliare, hemoroizi, micoze, infecții urinare etc.
Antiinflamatoare:
Studiile efectuate au demonstrat că florile de gălbenele au efect antiinflamator și vindecă rapid rănile prin aplicații locale.
Acțiune asupra sistemului digestiv:
Prin studiile efectuate s-a arătat eficacitatea florilor de gălbenele în reducerea afecțiunilor gastrointestinale, reducând spasmele și stimulând producția de bilă (efect coleretic).
Imunostimulatoare:
Acțiunea estrogenică este indicată în tulburările menstruale sau de menopauză datorită faptului că exercită acțiuni similare cu ale hormonului estrogenic. Ceaiul preparat întărește organismul și favorizează transpirația. Gălbenelele au efecte pozitive în problemele de la nivelul stomacului, al intestinelor, al vezicii biliare. Dat fiind faptul că gălbenelele uscate au un miros puternic, acestea pot fi folosite în apa de baie în care ne putem relaxa după o zi grea.
Contraindicații:
Gălbenelele au un profil ridicat de siguranță. În anumite situații, pot interacționa cu medicația sedativă, cu medicamentele antihipertensive, cu antidiabeticele orale.
Pot să genereze erupții cutanate în cazul persoanelor sensibile la plante din familia Asteraceae, precum crizanteme, margarete, ambrozii.
Nu este recomandată administrarea în perioada de sarcină și de alăptare.
La copii, este recomandată administrarea doar sub formă de preparate topice sau homeopate.
3.2. Compoziție chimică
Conține: saponozide triterpenice având la bază derivați ai acidului glucuronil oleanolic: carotinoide dintre care licopina, a și (3-caroten, neolicopina A, rubixantina, luteina, xantofila, violaxantina, flavoxantina, crizantemaxantina etc, precum și unele poliine; flavonoizi și glicozizi flavonici: izoramnetin-3-ramnoglicozizi, rutinozizi și derivați ai cvercetolului; ulei volatil (cea 0,02%), substanțe amare cu structura nedefinită, gumirezine, mucilagii, esteri colesterinici ai acizilor lauric, miristic, palmitic și margaric; vitamina C, acid malic substanțe proteice.
3.3. Soiuri
În funcție de zona despre care vorbim, soiurile diferă. Mai jos este o listă cu o parte dintre soiurile cultivate.
Soiuri:
Soiul Bon Bon este un amestec de inflorescențe de culoare cașeii, galben și portocaliu, de 6-7 cm. Plantele cresc uniform până la 30 cm înălțime.
Soiul Citrus Cocktail oferă inflorescente portocalii și galbene pe plante pitice, compacte.
Soiul Dwarf Gem are inflorescențe duble de culoarea caisei, galben și portocaliu.
Soiul Flashback are o mare varietate de culori pastelate și deschise, cu părțile inferioare ale petalelor colorate în visiniu. Un procent mare de inflorescențe duble și semiduble este produs pe tulpini lungi și puternice, ceea ce o face ideală ca plantă decorativă.
Soiul Golden Princess are florile tubuloase (cele din centru) negre.
Soiul Greenheart Orange are florile lingulate portocali, iar cele tubuloase de culoare verde.
Soiul Indian Prince are flori de 6-7 cm. Plantele ajung până la 35–61 cm. Florile lingulate de culoare galben-portocaliu închis sunt tivite cu roșu închis până la mahon, cu roșu pe revers și au florile tubuloase de culoare închisă.
Soiul Kablouna are inflorescențe cu centru proeminent. Inflorescențele sunt albe, galbene, portocalii și de culoarea caisei, iar plantele cresc până la 51 cm în înălțime.
Soiul Neon are inflorescențe învoalte în culori aprinse.
Soiul Orange Porcupine are inflorescențe învoalte de 6-7 cm, de culoare portocaliu aprins, pe plante de 61 cm.
Soiul Orange Salad are inflorescente de culoare portocalie care pot fi folosite ca înlocuitor pentru șofran.
Soiul Pacific Beauty este un soi cu tulpină înaltă (până la 46 cm) cu inflorescențe de culoare galbenă, portocaliu și de culoarea caisei.
Soiul Pink Surprise produce inflorescențe de culoare portocaliu deschis până la culoarea caisei, cu delicate nuanțe de roz, cu florile tubulare adânci de culoarea caisei. Plantele cresc până la 51–61 cm înălțime.
Soiul Radio este un soi vechi, introdus în 1931, care este mai puțin lipicios și aromat decât cel sălbatic. Produce inflorescențe portocalii semiduble cu petale ca o teavă (asemănătoare cu flori de dalie sau de tip cactus) pe tulpini groase. Inflorescentele au margini vizibil roz.
Soiul Sherbet Fizz are inflorescente compacte de culoare galben-măronie, cu vârful roșu și roșu închis.
Soiul Touch of Red are inflorescente de la nuanțe roșiatice la galben, portocaliu și crem, iar spatele fiecărei petale este colorat în roșu intens de mahon. Plantele înalte de 36 cm produc inflorescente de 5 cm diametru, care devin puțin mai mici în perioada de înflorire, dar sunt încă excelente pentru florile tăiate.
Soiul Erfurt Orange are inflorescente de culoare portocaliu deschis, care sunt neobișnuit de aromate și au un conținut deosebit de mare de rășină. Acest soi este ideal pentru utilizarea în uleiuri și tincturi; este soiul preferat pentru producția de flori medicinale.
3.4. Condiții de mediu
Calendula officinalis are cerințe ecologice specifice unei specii de climat temperat–mediteranean, valorificând cel mai bine condiții de temperatură moderată, lumină abundentă, umiditate relativ constantă și soluri bine drenate. Germinația semințelor este favorizată de temperaturi în jur de 15–16 °C, iar după răsărire plantele se dezvoltă optim la temperaturi medii de aproximativ 12,5–20,5 °C; temperaturile mai ridicate reduc germinația și pot afecta negativ creșterea și formarea capitulelor florale. Specia este heliofilă, preferând expozițiile însorite, iar reducerea intensității luminoase diminuează vigoarea și performanța de producție. Din punct de vedere hidric, gălbenelele au nevoie de un regim de apă echilibrat: nu tolerează bine nici seceta accentuată, nici excesul de apă, iar stresul hidric determină scăderea creșterii vegetative și a valorii ornamentale sau productive. De asemenea, planta este sensibilă la salinitate, atât în sol, cât și în apa de irigare, aceasta reducând creșterea și înflorirea. În ceea ce privește solul, specia preferă soluri fertile, afânate, cu textură mijlocie, bine aerate și bine drenate, reacția optimă fiind în jurul neutralității, deși poate tolera și condiții ușor alcaline. În ansamblu, Calendula officinalis este o specie relativ plastică ecologic, dar își exprimă cel mai bine potențialul biologic și productiv în condiții de primăveri răcoroase, veri fără arșiță excesivă, lumină deplină și aprovizionare moderată cu apă.
3.5. Rotația culturilor
Gălbenelele (Calendula officinalis L.) nu se recomandă în monocultură sau în reveniri prea dese pe aceeași solă, deoarece, la plantele medicinale, cultura repetată favorizează dezechilibre ale microflorei solului, acumularea inoculului de patogeni și apariția așa-numitelor „continuous cropping obstacles”, motiv pentru care rotația culturilor rămâne una dintre măsurile de bază pentru menținerea sănătății fitosanitare și a stabilității productive. În mod practic, Calendula officinalis trebuie introdusă într-un asolament în care să revină pe aceeași parcelă numai după o pauză de câțiva ani, evitându-se premergătoarele și succesoarele din aceeași familie botanică, Asteraceae, deoarece plantele înrudite pot avea dăunători și boli comune; recomandarea tehnică uzuală este evitarea cultivării aceleiași familii în același loc timp de aproximativ 3 ani. În același timp, includerea gălbenelelor în rotație poate fi avantajoasă și pentru fermă, deoarece specia a fost descrisă ca o cultură utilă de diversificare în sistemele agricole temperate, iar diversificarea rotațiilor contribuie, în general, la reducerea presiunii bolilor și la o funcționare mai bună, din punct de vedere agroecologic, a sistemului. În consecință, pentru cultura de gălbenele sunt de preferat sole curate de buruieni și bine structurate, ocupate anterior de specii care lasă terenul într-o stare fitosanitară bună, în timp ce revenirea după alte Asteraceae sau menținerea repetată pe aceeași solă trebuie evitate.
3.6. Fertilizarea
În tehnologia de cultură a gălbenelelor, fertilizarea trebuie orientată spre susținerea unei creșteri echilibrate și a unei înfloriri abundente, fără exces de azot, deoarece răspunsul speciei depinde atât de doza elementelor nutritive, cât și de condițiile pedoclimatice și de scopul culturii (flori, semințe, materie primă medicinală). Dintre elementele nutritive, azotul (N) este esențial pentru creșterea vegetativă, formarea aparatului foliar și susținerea fotosintezei, dar aplicat în exces poate favoriza dezvoltarea vegetativă disproporționată, cu efect negativ asupra calității și echilibrului producției florale; în literatura de specialitate, pentru gălbenele sunt frecvent indicate doze de aproximativ 50–60 kg N/ha în tehnologia curentă, iar în condiții experimentale doza de 50 kg N/ha, asociată cu fosfor, a dat rezultate foarte bune pentru producția de flori, în timp ce la unele studii pe producția de materie primă florală s-au observat sporuri până la 80 kg N/ha, fără avantaje clare la doze mai mari. Fosforul (P) este important mai ales în primele faze de vegetație, deoarece stimulează dezvoltarea rădăcinilor, grăbește pornirea în vegetație, susține diferențierea florală și contribuie la formarea semințelor; pentru această specie sunt recomandate, în general, doze de aproximativ 50 kg P₂O₅/ha, iar studiile recente au arătat că asocierea dintre 50 kg N/ha și 50 kg P₂O₅/ha poate reprezenta o variantă eficientă și sustenabilă pentru producția de gălbenele. Potasiul (K) are rol în reglarea echilibrului hidric, rezistența la stres, transportul asimilatelor și calitatea generală a producției, iar pentru gălbenele, literatura indică frecvent o doză orientativă de circa 50 kg K/ha sau 50 kg K₂O/ha, adaptată rezervei din sol. În unele tehnologii experimentale, fertilizarea a fost aplicată fracționat, de exemplu, cu fosforul administrat înainte de semănat și azotul împărțit între semănat și începutul înfloririi, ceea ce este logic din punct de vedere agronomic pentru o mai bună valorificare a nutrienților. În plus, la plantele medicinale este deosebit de utilă și fertilizarea organică, prin aplicarea înainte de semănat a aproximativ 10 t/ha de gunoi de grajd bine fermentat, gunoi de pasăre compostat sau vermicompost, deoarece aceasta îmbunătățește structura solului, capacitatea de reținere a apei, activitatea microbiologică și disponibilitatea treptată a elementelor nutritive. Ca recomandare practică generală, în lipsa unor date precise de cartare agrochimică, pentru cultura gălbenelelor se poate porni de la o schemă moderată de 50–60 kg N/ha + 50 kg P₂O₅/ha + 50 kg K₂O/ha, completată, după posibilități, cu ~10 t/ha de îngrășământ organic, urmând ca dozele să fie ajustate în funcție de fertilitatea solului și obiectivul de producție.
Bibliografie:
Popovici, L., Moruzi, C., & Toma, I. (1973). ATLAS BOTANIC. Editura Didactică și Pedagogică.
http://www.theplantlist.org/tpl1.1/record/gcc-107206
https://www.secom.ro/glosar/calendula-officinalis-galbenele
https://ro.wikipedia.org/wiki/Calendula
http://www.incdsb.ro/p/medplanet/doc/Ghid%20tehnologii%20de%20cultivare%20RO.pdf
https://identify.plantnet.org/ro/k-world-flora/species?family=Asteraceae&genus=Calendula
wow!! 4Calendula officinalis – Gălbenele
ApreciazăApreciază